În limba engleză antică, "bondage" înseamnă sclavie, robie. Astăzi, bondage-ul este arta erotică de imobilizare a partenerului de joc, cel mai adesea prin intermediul unor frânghii, dar nu numai.
Bondage-ul nu este în sine o practică sexuală. Chiar dacă de multe ori se foloseşte în timpul jocurilor sado-masochiste, bondage-ul poate fi practicat în afara oricărei relaţii de dominare sau de Stăpân(ă) - sclav(ă).
Legarea, numită şi în continuare, bondage, este practicată folosind orice instrument de reținere: cătușe, curele din piele... Cu toate acestea, forma sa originală (și cea mai bine cunoscută) vine din Japonia. Este numită shibari (cu sensul de a lega) sau mai precis, kinbaku (literalmente, legare). Se practică cu frânghii sau cordoane înnodate cu măiestrie.
Această tradiție războinică datează din secolul al XV-lea. Conflictele neîncetate care au îndurerat apoi Japonia medievală, au dus la capturarea multor prizonieri care trebuiau să fie reţinuţi. Apoi, pe parcursul perioadei Edo (de la 1600 la 1868), aceste tehnici au fost perfecţionate şi rafinate și au luat numele de Hojo-Jutsu. Ele au început să fie folosite, de asemenea, în scopuri erotice. La începutul secolului al XX-lea, apare Kinbaku, care a devenit subiectul preferat al multor articole de specialitate din anii ‘50.
Arta nodului japonez sosește în Europa sub numele de shibari, în anii ‘90. Acesta este termenul care se va impune, în cele din urmă, în Europa. Până atunci, bondage - ul era puțin cunoscut în occident, mai ales prin scrierile lui Sade. Probabil, este parțial şi din acest motiv că a fost asimilat, în mod oarecum nejustificat, sado-masochismului.
Shibari a rămas foarte tradițional. El folosește doar frânghii de cânepă și urmărește mai presus de toate, estetica poziţiilor și a muncii de legare. În bondage-ul occidental, se folosește tot ce poate servi pentru a imobiliza.
Nu toţi adepţii bondage-ului au acelaşi scop.
În Europa, pot fi distinse trei categorii de adepţi ai bondage-ului: esteticieni, soft și hard. Discipolii școlii japoneze, esteticienii, favorizează aspectul artistic. Viziunea lor de bondage de multe ori nu implică nici penetrare, nici chiar dominare.
Cei soft, practică bondage – ul pentru a-și condimenta sesiunile erotice. Pentru ei, bondage – ul este un excitant special în viața lor sexuală. Aspectul dominației este cu siguranță prezent, dar nu este un mod de viață. Pentru cei hard, dimpotrivă, bondage – ul este o parte esențială a relației master-slave și, fără îndoială, face parte din practicile BDSM.
Împărtăşeşte-ne experienţele tale bondage în România, suntem curioşi să ştim unde ne aflăm.
Bondage-ul impune o relație de încredere între persoana care leagă și cea care este legată. Aceasta din urmă se oferă literalmente la dispoziţia Dominatorului ei. El este investit cu o mare responsabilitate pe care trebuie să o onoreze prin păstrarea controlului asupra fanteziilor sale.
Nu lăsa niciodată singură o persoană legată, mai ales dacă are căluş la gură. S-ar putea sufoca accidental. De asemenea, evită trecerea frânghiilor în jurul gâtului și păstrează întotdeauna la îndemână ceva pentru tăierea legăturilor în caz de urgență (foarfece, cuțit...).
Încercați exercițiile de suspendare numai după antrenament serios și respectând abilitățile fizice ale partenerului dumneavoastră. Nu forţa! În sfârşit, preferaţi sesiuni scurte în cazul în care pozițiile impuse sunt deosebit de dificile și obositoare.
Bondage-ul este o artă complexă ce poate oferi plăceri erotice speciale până la transă, dar şi estetice, însă poate fi şi periculoasă, chiar cu risc vital, dacă nu este bine stăpânită. Siguranţa înainte de toate!